E posibil ca jumatate din burg sa fi aflat deja ca in acest inceput de saptamana am petrecut cei mai frumosi kilometrii la volanul unui autoturism. Am fost cu un bun prieten pe Drumul Regelui, caruia i se mai spune si Trasnalpina. Un pic de jurnal de bord nu strica niciodata asa ca haide sa haidem.
Am plecat dimineata cerul luminat de soare, cu cerul albastru si plin de lumina din satul natal al mamei, Apoldu de Jos-jud. Sibiu catre Sebes si de acolo am urmat drumul spre Sugag. Un drum minunat pe curba de nivel, prin padure verde-rosie-aramie, cuprinsa deja de venirea lui septembrie, cu curbe dulci si line iar dupa Sugag incepe un urcus usor spre Obarsia Lotrului. Nu pot sa spun prea multe despre timpul parcurs pentru ca nu ma grabea nimeni si oricum nu imi pasa. Soarele urcase mult pe cer cand am ajuns la Obarsia Lotrului, loc de unde am intrat timid si plin de curiozitate,  pe drumul ce avea sa ma lase fara cuvinte coeerente timp de ceva ore. Incepe urcusul prin padure ca ma apoi sa ajung in alpinul de la 2000m deschizand ochilor privelisti de care nu m-as fi saturat niciodata. Prima oprire am facut-o pe un platou imens de unde frumosul lui Dumnezeu ti se arata la fiecare foton de lumina ce iti patrunde in retina (hai ca suna tehnic) frumusetea Creatiei, apoi am urmat drumul ce serpuieste printre vai, varfuri si stanci pana la punctul maxim de altitudine de cca 2200m. Fara cuvinte.
Am urmat drumul pana in statunea de iarna Ranca unde dupa o pauza de 30min (am lasat cauciucurile sa capete o temperatura optima) am intors utilajul si iar spre inaltimi, iar spre frumos, iar spre fericire, iar spre liniste, mai aproape de soare, mai aproape de Dumnezeu. Ce am simtit nu stiu a spune, e greu de descris.
Odata ajunsi in punctul maxim al drumului am petrecut acolo 10 min cu mine, cu soarle, cu iarba, cu muntele, cu linistea. MINUNAT.
Drumul a coborat apoi incetisor spre Obarsia Lotrului unde am capatat un pranz deosebit cu pastrav proaspat si o bine meritata cafea, diluata mai tot timpul cu multa apa.
Nu vreau si nu e cazul sa scriu aici de starea drumului, de conditiile din Ranca si de statistici de genul numar de masini-viteza de deplasare, cred ca e suficient de mentionat doar altitudinea, nu stiu de ce dar merita .
Merita vazut, merita plimbat pe acest drum. Dupa ce in urma cu 1 luna am traversat Fagarasii prin Balea, acum, acest drum mi se pare de departe cel mai frumos drum pe care am mers vreodata, deocamdata.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]