Pictura Mircea Goția

Mai de ună zi, Tudor(prieten bun, nu altfel), mi-a dat spre audiție cântecul Ceasornicarul, zdrăngănit cu deosebită măiestrie de Mircea Baniciu ( d.p.m.d.v cel mai bun folk-ist). Am dat sărci pe gugăl și am găsit versurile scrise de Dan Verona (sper). Zicea Tudor că mă caracterizează aceste versuri. Așa o fi?

Secunda cea fără de bătrînețe și fără de tinerețe

Și-am plecat la drum în zori spre cel ceasornicar,
Ce măsoară viețile c-un ceas de buzunar,
I-am cerut secunda mea să mă-nsor cu ea.

Inima bătând de zor în piept neîncetat
A privit-o ca pe-un ceas cu mult prea complicat
Și mi-a spus că-i dă de leac poate peste un veac.

Ca și cum n-ar fi avut de viața mea habar,
Metseru-si privea avar imensul său bazar
Numai vesnicul tic-tac îi era pe plac.

Dar eu n-am mers în zadar la cel ceasornicar,
Timpul macina afar’ și l-am legat de par,
Și-am luat secunda mea care m-aștepta.

Vara se duce lăsând amintiri
Repezi ca niște ploi
Veșnică este secunda din noi
Prin care exiști și respiri.

Munții si ei se trezesc într-o zi
Simple și verzi campii
Tu ia-ți secunda, fi veșnic prin ea
Secunda-i mïreasa ta.

cdmitroi-așteptând secunda 3