Ieri dimineaţa ma pregateam de asediul naturii asupra bunurilor mele dobândite păna acu. Cica trebuia sa vina codu galben. Parcă venea poporu chinez, atât de galben era codu.
Totul se petrecea în mintea crainicilor de la prostovizor care ma anunţau din 3 în 3 minute că fix la orela 14.00 vine urgia pe plaiurile Mioriţei turnătoare.
Dorind să simt dezmăţul naturii, am iesit afară pe la 13:50 şi, cu inima cât un purice, am aşteptat liniştit sfârşitul prorocit de canalele de ştiri. Bineînteles, în prealabil am otravit fântâna şi am pârjolit ogoarele, am zaăvorât geamuri şi fereşti (că doar tre să te fereşti de asemenea fenomene).
Am stat ca viţelu în adierea vântului şi nimic, nimic, nimic. Mama natură era şi în uichend, aşa că nu s-a petrecut nimic ne la locul lui. Posibil ca natura să nu fi urmărit ştirile meteo.
Oraşul a fost de-a dreptul pustiu. Sunau rubedeniile să mă înştiinţeze de prăpădul iminent ce bătea la porţile urbei şi nimic. Mult foc pentru nimic.

cdmitroi-cu pieptul în bătaia vântului