2010
08.12

In vremuri de odinioara, eram pasionat de tehnica ce castiga teren in casele noastre si incet-incet am inceput sa ii stric lui tata casetofonul si televizorul, dandu-ma marele electonist de cartier. Am creeat pe atunci fel de fel lucruri utile si inutile, de la sonerii electronice cu tril de pasarica ragusita pana la orga de lumini cu 3 becuri colorate cu tempera. Am incercat sa imi tunez bicicleta cu fel de fel de luminite, cu fel de fel de piuitori stridente dar, ce am vazut azi, am zis ca joaca mea nu avea farmec sau poate ca tehnologia de atunci nu imi permitea sa fac mare lucru.
Pe vremea mea (ce penibil suna) nu erau giesemuri, empetreiuri sau uinampuri, nu existau blutuse sau aipoduri, era mare lucru daca aveai un walkman si erai cool, erai baiat de baiat sau fata de fata…in fine.
Sa revenim la ce am vazut azi.
Pai am vazut tehnologia secolului XXI pe o bicicleta!!! Totul e atat de minunat si de Romanesc ca imi vine sa imi dau palme ca nu mai lipesc fire cu chistou de lipit si ca nu mai am 20 de ani. Am intalnit fel de fel de grozavii, fel de fel de inventii dar bicicleta cu dolby system nu am crezut ca vad vreodata, cum nu am crezut ca poti monta pe bicicleta bike kit pentru telefonul mobil.


Pe mine m-a distrat metoda de prindere si de montare a tuturor device-urilor pe bicicleta. Oricum, tanarul a spulberat mitul ca repari orice cu un ciocan, un cleste si un balot de sarma. A aparut intre timp banda izolatoare.
Ma tot intreb ca prostu de ce nu a montat si un GPS pe vehicul, sau un suport de pahar pe ghidon, ori un sirag de cruciulite pe furca, ori o roata de rezerva prinsa de sa sau, poate, e primul pas spre a face din bicicleta Porsche.
Nu am inteles la ce poate folosi intreg ansamblu. Dar probabil, inginerul cu pricina a vrut sa demonstreze (pentru sine si pentru altii) ca tehnica nu are limite, ca ingeniuozitate nu are bariere cum si lipsa de ocupatie produce creativitate primara ori secundara.
Minunat.

cdmitroi-tunat cu blutus cu sarma

P.S. Acest articol a fost scris la insistenta lui Bogdan Sartori care m-a tot criticat ca sunt mult prea disperat.

2010
08.07

Zilele trecute, minunatul nostru conducator a declatat ca s-a zgaibuit in urechisa bucuclasa, care se pleaca la limbutza Udrei si Bocului, cu un betisor de urechi extrem de gaozar.
Am citit pe ici pe colo ca numai in dragonu rosu se gasesc betisoare cu un singur cap, restul sunt, precum balaurul, cu doua capete. Eu nu I’ll cred pe dumnealui sa se duca in iarmarocul din colentina (nici nu stie unde e) sa isi cumpere bete unicapatuite. Presupunand, prin absurd ca nu ar fi imposibil sa fi atat de “manelist” sa fi atat de sadic sa ini maltratezi urechea, intrebarea ramane; de unde frate betisoare dalea, ca incep sa intru in depresie? Io cred ca le-a adus Udrea de la Shanghai, ca tot se duse ea sa isi scoata fruzulita in fata poporului chinez, turistic si fotograf.
Dar totusi cred ca e o minciuna Basista sa dea de papa unur fraieri ca mine sa mai scrie cate ceva despre dansul si de a disipa problema in zeci de mii colturi ale lumii.

cdmitroi-cautatorul de betzisoare

2010
08.04

De la Rontziki pricopsita, iata una bucata foto cu imaginea spatiului de lucru a ordinatorului meu.
Place????
cdmitroi-lepshuitu

2010
07.24

La stiri, dadeau deontologii un reportaj de la fapta locului unde un nene de 62 de ani se aruncase in apa infierbantat si a reusit sa iasa din apa cu smurdu. Prietenul sau e intrebat la un moment dat daca defunctul era beut. Raspunsul pretenului e tipic romanesc, “nu stiu domne, o fi beut acasa!!”.
Cu alte cuvinte, hai sa il bag in cacat chiar si mort.

cdmitroi-io nu beui acasa, ca nu da bine

2010
07.02

Din dorinta neobosita de aerosoli, m-am tot plimbat prin perla statiunilor de la Marea Neaga romaneasca ore in sir. Printre sutele, daca nu miile de pasi parcursi in cei 8 km de plaja fina si pufoasa mi-am oboist ochii pe cladirile construite aci inca de la inceputurile secoluluiXX(asa am citi eu pe gugal). Daca esti un pic atent, gasesti o adunatura de stiluri arhitectonice tipica poporului din care fac si eu parte. Gasesti cladiri vechi transformate mitcanesc in carciumi de prost gust unde déjà urla maneaua, gasesti hoteluri spoite prost cu iz de renovare facuta la repezeala cu niste culori tipatoare de dai in retinopatie, gasesti terase aruncate pe plaja constriute din materiale usoare si urate spoite toate cu vinarom( o fi dala cu ioni de argint?), gasesti cladiri parasite in mijlocul statiunii in care urla sobolanii si cainii maidanezi, gasesti restaurant ornate grotesc cu stuf rasfirat, cu petice de oale sparte si fatani arteziene care seamana cu niste pishatori meschine unde ospatarii mai au un pic sit e iau la bataie da ii pui prea mult la munca, chioscuri din table ruginita si vopsita in alb cu geamurile murdare de ulei rancezit in care se produce pe banda rulanta saorma si chebab, clatite si gogosi prajite in cuve mizere, ici colo cate o masa plianta cu o oala pe ea plina cu porumb fiert si racit intro apa imbacsita, terase pe bici cu fotolii de plastic ce schiteaza eleganta pline de parveniti si unde muzica de club, fata, urla de parca e nunta in fiecare zi, poteci de lemn sau plastic intinse pana la malu marii lucrate de ageamii si in cazul in care te avanti pe dansele ai toate sansele sa iei un cui in talpa, magazine cu marfa de proasta calitate la niste preturi de nici in mall-u cu aripioare nu afli, toalete publice atat de murdare incat pana si microbii mor sau fug, disperati, in chiuveta, pazite de tiganci cu carte de munca la primarie, eccetera, eccetera, eccetera, ce cetera mea.
Ei bine toate astea definesc,  dupa parerea mea poporul, asta e oglinda natiei romane formate de Decebal si Traian, asa suntem noi, sau mai bine zis o mare parte din semenii nostrii. Stergem trecutul, lasand sa se ruineze tot ce au facut si cinstruit generatii intregi, omoram prezentul, cu edificii artizanale si oribile, distrugem viitorul, cu mizeriile pe care le producem acum.
Aici, in Romania este raiul castigurilor sigure cu minim de investitie, minim de resurse, pentru ca noi, uitam de indigestia avuta vara trecuta cand am mancat o ciorba de vaca si revenim in aceleasi locuri ca poate n-o mai fi ala, da nu mai e ala dar e altu, tot compatriot.
Ma tot intreb de atii pot? Am fost de 2 ori la fratii nostrii di pisti Dunari si am vazut ca ei pot, ca ei pastreaza ce au, ca ei construiesc in armonie cu ce ieczista déjà, ca ei pot fi serviabili, ca ei pot. Da, ai lor pot, ai nostrii nu. Ca daia nu joaca echipa nationala de fotbal in Africa de Sud la Johannesburg, ca noi nu le avem cu nici unele, in schimb avem fotbal-ioc, autostrazi-ioc, pensii-ioc, turism-ioc, cultura-ioc, economie-ioc, justitie-ioc…noi avem ce nici o alta natie nu are, noi avem Maneaua. Toate sunt facute dupe ureche, laso ba ca merge-asa, toate tre modificate, adaugate, republicate, reorientate, remodificate, re, re ,re sau mai bine zis, nimic nu se pierde totul se  transforma.
Prin urmare, ce treaba avem noi?

cdmitroi-rasistul de la Maramu la Marea Neagra