Muncind cu aprindere, la o intreprindere

cdmitroi — Thu, 24 Jun 2010 08:05:37 +0000

Uite asa, din diverse motive subiective sau nu, am ajuns pe minunatul litoral din Ză lend of ciois. Ce mai lend?, ce mai ciois?, că îţi vine să îţi iei câmpii şi să te faci bulgar cu ceafa lată(ce bărbat eram odată)! Când scriu aceste rânduri, suntem în frumosul an neelectoral 2010 în luna lui Cireşar, exact la solstiţiul de vară. Se lucreaza de zor, din noapte în noapte pentru amenajarea “plăjii”. Fete şi băieţi, tineri şi vârsnici, toti muncesc cu aprindere, la o intreprindere, care, în cazul de faţă se mai numeşte” 3 luni muncă restu stau, că e suficient cât iau”, ignorând turiştii sosiţi deja pe malul apei să dea cu aerosoli copiilor. Să dezvoltam.
Malul Marii Negre, împreună cu poziţia geo-strategică a ţărişoarei noastre, cu temperaturile medii anuale şi cu alţi factorii, laolaltă, determină sezonul estival. Acesta (sezonul) se întinde pe 3 luni şi jumatate din cele 12 luni ale pământului. Prin urmare, toţi intreprinzătorii intreprind activităţi în intreprinderile lor de pe la începuturile lui iunie până hăt departe pe la jumatatea lui Răpciune. Şi încep ei a se desmeticii că vine vara(îi cam ia prin surprindere) şi încep prin a ridica din nisip şi scoici constructii artizanale de lemn şi stuf prin iunie, printre turişti bezmetici care vor un pic de liniste, le finalizeaza prin iulie, încep jupuirea pentru ca apoi să le lase în bătaia vântului din iarnă. Da, jupuirea. Că altfel nu pot numi manelismul hotelier şi de desfacere a produselor alimentare şi nealimentare, căci ză comercianţii tre să traiască 12 luni dupe munca depusă în numai 3. Să nu ne mai mire faptul că „ie preturili mari”, că la noi nu iecsista continuitate, nu ieczistă strategie. Improvizaţiile şi buticăriile, de cele mai multe ori niste pavilioane de plastic cumparate de la Metro ori Selgros dau senzaţia de comerţ civilizat şi igienic. Gresit! E vorba de mulţi bani platiţi la primarie pentru 9mp pe faleză, bani ce tre recuperaţi în numai 3 luni de activitate muncitorească + ceva brofit.
Hotelurile comuniste, sunt aceleaşi hoteluri pe care le cunoaştem din anii 80-90. Nu au adus nimic pentru comfortul clientului, iar ele se laudă cu trilioane de stele înfipte pe frontispiciile construcţiilor de recreire a clasei muncitoare. Cu un condiţionat şi cu o bucată de refrigerator, nişcaiva geamuri cu tâmplarie termopan, cu o spoiala exterioara rozalie, reusesc să scoată ochii turistului autohton dornic de mare şi soare. Ici-colo, mai vine câte un lanţ hotelier, înfige o fransiza şi face prăpăd, acelaşi prăpăd al preturilor, dar macar aci ai condiţii acceptabile. Da, conditii umane şi normale, adică podele curate, fără urme de nisip de la foştii locatari temporari ai hotelului, fără pahare de unică folosinţă puse prin bai, cu mobilierul curat şi îngrijit. A, cred ca matura si pe balcoane.
de putut se poate realiza mai mult pentru tuuristul care da cu banii în intreprinzătorii din intreprindere, dar dacă se poate aşa, pentru ce tre să facă mai mult? Oboseşte

cdmitroi-un turist la malu mării din ză lend of ciois.

Spre marea disperare » Politic

Muncind cu aprindere, la o intreprindere