Pentru că…

Sufocat cu dor nebun,
Am ales să te iubesc,
Cu tot tot ce eşti,
Cu toata istoria,
Cu tot ce respiri,
Cu tot ce vezi,
Pentru că ochii tăi,
Îmi umplu inima
Cu soare blând
Risipind norii,
Cu stele sclipind
Pe înaltul cerului,
Cu Luna în pătrar
Ce umflă marile,
Pentru că zâmbetul tău
Îmi alungă răul
A celor ce nu înţeleg,
A celor ce nu ştiu,
A celor ce nu vor
Să simtă bucuria,
Pentru că îmbrăţisarea ta
Îmi aduce linistea,
Îmi bucură fiinţa
Cu dragostea ta,
Cu iubirea ta,
Cu dorul tău,
Pentru că
Am ales să te iubesc
Sufocat cu dor nebun.

cdmitroi200111091800

Poezia nu are titlu :

Se duc si ultimele frunze
Copacii-s indecent goliti
De poezie si de umbre
In vantul rece rastigniti
S-au dus si razele de soare
Din cerul nostru straveziu
S-au dus cu pasari calatoare
In dorul lor de mai tarziu

Padurea tace infiorata
Caci graiul ei a fost rapit
De-o doamna-n aur imbracata
Ce-a strabatut-o-n pas grabit
De-ar fi stiut ca este toamna
Nu-i asternea covor in cale
Era tarziu cand si-a dat seama
Ca a ramas cu ramuri goale

Toti trandafirii dintr-o data
Parca si-au iesit din rol
Pe scena asta inghetata
Pe care cant in cheia sol
O melodie despre toamna
Ce a venit si a plecat
O melodie ca un zambet
Cam zgribulit si-nfrigurat!

de Vanda Florea.

cdmitroi- cititor de poezie buna.

Averea mea nu-nseamna numai banul
De nunta noastra un munte-ti daruiesc
O casa sa ne facem ca tot omul
In care sa te duc sa te iubesc.

Iubitul meu te insotesc oriunde
Spre piscul inalt al marelui destin
Poteca noastra duce inspre munte
Esti zeul meu deci tie ma inchin

Vino iubita mea pe Caraiman Iubitul Meu
In varf de munte sa na logodim
Mireasa mea sa fi in acest an Iubitul Meu
Si fericiti in munte sa traim.

Du-ma iubitul meu pe Caraiman Iubita mea
In varf de munte sa ne logodim
Mireasa ta sa fiu in acest an iubita mea
Si fericiti in munte sa traim.

Si-n ziua cand vei fi a mea mireasa
Te-mbrac in flori de colt si busuioc
Numele tau va umple-aceasta casa
Si-ai sa ne-aduci mereu numai noroc.

Sus in Bucegi va fi luna de miere
Pe pat de flori de munte ne-om iubi
Vom uita de tot traind in fericire
Ne-om desfata cand bolta va sclipi.

Si de va fi s-avem o blanda viata
Un munte de copii sa-mi daruiesti
I-om boteza pe toti in recea gheata
Si le-om canta si le-om spune povesti.

Iubite vom fi singuri printre stele
Din cand in cand cate un ratacitor
Ne va aduce vesti din cele rele
De cei lasati in urma ne-o fi dor.

Dar hai sa ne platim multa dobanda
Atator ani trecuti fara de rost
Unindu-ne e unica izbanda
Si sa uitam ca prea tristi noi am fost.

cdmitroi-cel-ce-traversează-munții-de-două-ori-în-două-zile.

“Cine are urechi de auzit sa audă”.
PS multumesc din suflet Irinei si lui Tavi pentru acest cantec.

Aubade (AUBÁDĂ - Poezie lirică medievală care se recita în zori)

Deșteaptă-te, iubita mea,
Căci zorile-s acum pe cer
Și eu `n genunchi naintea ta
O sarutare voi să-ți cer …

Desteaptă-te și vino-n crâng
Să-l vezi tu cât e de frumos,
Iar eu în brațe-mi să te strâng
La poala teiului umbros.

Deșteaptă-te, căci în curând
Frumosul soare-al primăverii
Trezeste lumea pe pământ
Și-alungă farmecul tăcerii.

Cu voi…

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…

Simţiri în anotimp

Acum că vine toamna
Şi-am primăveri în mine…
Să vină mandră iarna
Cu verile senine.

cdmitroi-2011-09-01

Ion

Adrian Păunescu

Ion, ţăran român,
A uitat, cosind la fan,
A uitat ce e şi ca-i bătrân.

Ion e un tăran bătrân,
Dar ca şi ceilalţi tărani,
Tot muncind pe munţi la fân,
Ion a şi uitat de ani,
Ion e un bătrân tăran român.

Moartea a venit în sat,
Moartea a venit sa-l ia,
Insă Ion era plecat
Prin Carpaţi, pe undeva,
Moartea a venit degeaba-n sat.

Moartea a urcat spre el,
Unde Ion la fân cosea,
Unde ierburi fel de fel,
Luminau lucrarea sa,
Moartea a venit tiptil spre el.

-“Ce faci, Ioane?” l-a-ntrebat.
-“Uite, ce să fac, cosesc,
Şi pe urmă merg în sat,
Merg în satul părintesc.”
-“Ce faci, Ioane? Moartea l-a-ntrebat.

-“Dumneata de unde vii?”
S-a-ntors Ion spre Moartea lui.
-“Am de luat ceva copii
Şi-un bătrân în cer sa-l sui”
-Doamna, dumneata de unde vii?”

Ion s-a-ntros spre Univers
C-a-nţeles ca-i ăl bătrân,
C-un prosop curat s-a şters
Şi s-a-ntins pe-un stog de fân,
Ion s-a-ntors zâmbind spre Univers.

-“Doamnă, n-am avut habar,
Să ma rad, să mă-nbăiez,
N-am livretul militar,
N-am nici actul de botez,
Doamnă, c-o să mor n-aveam habar.

Ia-ma, Moarte, cum m-oi lua
Şi mă du de unde vii,
Dar te rog şi eu ceva,
Ia bătrâni, nu lua copii,
Ia-mă, Moarte, ia-mă cum m-oi lua.

Eu pe-aici am nişte oi,
Ţi le las dacă mă iei,
Vezi că munţii sunt cam goi,
Să strângi iarba pentru miei
Doamnă, eu pe-aici am nişte oi.

Şi-am şi-un fluieraş de lemn,
Să mi-l duci de rouă plin
Şi să-l pui pe prispă semn
Că m-am dus şi nu mai vin,
Vezi că am un  fluieraş de lemn.”

…Şi Ion vorba o lungea,
Nu că s-ar fi speriat,
Moartea el o amâna
Ca să crească pruncii-n sat,
Pentru ei Ion vorba o lungea.

cdmitroi-cel-ce-caută-poezii

Nesfârşire

Spuneam în ziua de apoi,
Când soarele apuse,
Că tot ce-i astazi între noi
E din striviri de vise.

E greu ca tu să spui acum
Că am distrus iubirea
Că totul e un foc şi fum
Ce ţi-a distrus privirea.

În ochii tăi de mult cazui
Ca frunza cea de toamnă
Dar nu credeam îi nu văzui
Că tu te duci spre iarnă.

E iarna cea cântată ieri,
Pe strune de chitară
Ce-a aparut din patru zări
Născând viaţa amară.

Poate acolo, cine ştie?
Va fi mai cald şi mai placut
Şi poate viaţa ce-o să vie,
Va invia visul pierdut.

Şi felinarul cântă rece
Fărâme calde de concert
Voiam florarul să nu plece
Dar totul este un deşert.

Dar a mai fost aşa odată
Şi viaţa nu mi s-a sfârşit.

cdmitroi