Fără poezie viața e pustiu

Fără poezie, viața e pustiu (56)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 1 Comment

E atât de simplu să iubeşti, să simţi fericirea încât tot ce urmează vine din inimă, necondiţionat de rimă, necondiţionat de cânt, necondiţionat de timp…

Pentru că…

Sufocat cu dor nebun,
Am ales să te iubesc,
Cu tot tot ce eşti,
Cu toata istoria,
Cu tot ce respiri,
Cu tot ce vezi,
Pentru că ochii tăi,
Îmi umplu inima
Cu soare blând
Risipind norii,
Cu stele sclipind
Pe înaltul cerului,
Cu Luna în pătrar
Ce umflă marile,
Pentru că zâmbetul tău
Îmi alungă răul
A celor ce nu înţeleg,
A celor ce nu ştiu,
A celor ce nu vor
Să simtă bucuria,
Pentru că îmbrăţisarea ta
Îmi aduce linistea,
Îmi bucură fiinţa
Cu dragostea ta,
Cu iubirea ta,
Cu dorul tău,
Pentru că
Am ales să te iubesc
Sufocat cu dor nebun.

cdmitroi200111091800

Fără poezie, viața e pustiu (55)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Poezia de astazi e copiata de pe facebook si cu sigurata a fost scrisa de cea care scrie aici.

Poezia nu are titlu :

Se duc si ultimele frunze
Copacii-s indecent goliti
De poezie si de umbre
In vantul rece rastigniti
S-au dus si razele de soare
Din cerul nostru straveziu
S-au dus cu pasari calatoare
In dorul lor de mai tarziu

Padurea tace infiorata
Caci graiul ei a fost rapit
De-o doamna-n aur imbracata
Ce-a strabatut-o-n pas grabit
De-ar fi stiut ca este toamna
Nu-i asternea covor in cale
Era tarziu cand si-a dat seama
Ca a ramas cu ramuri goale

Toti trandafirii dintr-o data
Parca si-au iesit din rol
Pe scena asta inghetata
Pe care cant in cheia sol
O melodie despre toamna
Ce a venit si a plecat
O melodie ca un zambet
Cam zgribulit si-nfrigurat!

de Vanda Florea.

cdmitroi- cititor de poezie buna.

 

Fără poezie, viața e pustiu (54)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Uneori se întâmplă minuni chiar dacă nu pe Caraiman. (se accepta și Parâng.)

Logodna pe Caraiman

Averea mea nu-nseamna numai banul
De nunta noastra un munte-ti daruiesc
O casa sa ne facem ca tot omul
In care sa te duc sa te iubesc.

Iubitul meu te insotesc oriunde

Spre piscul inalt al marelui destin
Poteca noastra duce inspre munte
Esti zeul meu deci tie ma inchin

Vino iubita mea pe Caraiman Iubitul Meu
In varf de munte sa na logodim
Mireasa mea sa fi in acest an Iubitul Meu
Si fericiti in munte sa traim.

Du-ma iubitul meu pe Caraiman Iubita mea
In varf de munte sa ne logodim
Mireasa ta sa fiu in acest an iubita mea
Si fericiti in munte sa traim.

Si-n ziua cand vei fi a mea mireasa
Te-mbrac in flori de colt si busuioc
Numele tau va umple-aceasta casa
Si-ai sa ne-aduci mereu numai noroc.


Sus in Bucegi va fi luna de miere

Pe pat de flori de munte ne-om iubi
Vom uita de tot traind in fericire
Ne-om desfata cand bolta va sclipi.

Si de va fi s-avem o blanda viata
Un munte de copii sa-mi daruiesti
I-om boteza pe toti in recea gheata
Si le-om canta si le-om spune povesti.

Iubite vom fi singuri printre stele
Din cand in cand cate un ratacitor
Ne va aduce vesti din cele rele
De cei lasati in urma ne-o fi dor.

Dar hai sa ne platim multa dobanda
Atator ani trecuti fara de rost
Unindu-ne e unica izbanda
Si sa uitam ca prea tristi noi am fost.

cdmitroi-cel-ce-traversează-munții-de-două-ori-în-două-zile.

“Cine are urechi de auzit sa audă”.
PS multumesc din suflet Irinei si lui Tavi pentru acest cantec.

Fără poezie, viața e pustiu (53)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 2 Comments

Versuri ce-mi dau aripi în astă dimineață. Veronica Micla spuse candva:

Aubade (AUBÁDĂ - Poezie lirică medievală care se recita în zori)

Deșteaptă-te, iubita mea,
Căci zorile-s acum pe cer
Și eu `n genunchi naintea ta
O sarutare voi să-ți cer …

Desteaptă-te și vino-n crâng
Să-l vezi tu cât e de frumos,
Iar eu în brațe-mi să te strâng
La poala teiului umbros.

Deșteaptă-te, căci în curând
Frumosul soare-al primăverii
Trezeste lumea pe pământ
Și-alungă farmecul tăcerii.

Fără poezie, viața e pustiu (52)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Iacătă cât de frumos povestește Bacovia.

Cu voi…

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor…