Musacaua de cuvinte » Diverse

23.09.2011 – Soarele la echinocțiu

cdmitroi — Thu, 22 Sep 2011 09:50:03 +0000

Maine 23 septembrie 2011, pe la orele 12:04 gata cu vara, gata cu zile lungi. Soseste toamna. Soarele va lumina pamantul din emisfera nordica (la latitudinea tarii noastre) la un unghi de 45° urmand ca pana la solstitu de iarna sa tot scada acest unghi pana la 23° si 27′. Soarele va sta pe cer 12 ore ca apoi sa faca nani alte 12, si asta numai maine ca apoi va merge la culcare odata cu gainile (sau invers?).

E momentul in care oamenii se aduna de pe coclauri, se retrag spre case, lasand loc toamnei sa isi faca simtita prezenta prin temperaturi mai scazute, cu ceva ploi reci…pentru ca e timpul ei.
E momentul sa ne retragem si noi sa privim mai mult in interiorul nostru, sa ne cunoastem mai bine si cum spunea un bun prieten sa stam vraiste langa cei dragi, pentru ca vara nu am avut timp de asa ceva. Toata vara am tot babanait pe la mare, pe la munte, petreceri campenesti cu mult zgomot cu multa lumina, da, ne-am bucurat de lumina soarelui ca acum sa cautam in noi ce am semanat si ce s-a copt dupa o vara calda si vesela, sa vedem cu ce am ramas, ce am invatat.
Toamma se vede rodul muncii noaste.
Nu fiti tristi, fiti voi cu voi si bucurati-va.

cdmitroi-privind viata la echinocț.

All Romania is under construction

cdmitroi — Wed, 21 Sep 2011 04:51:50 +0000

sursa: enational.ro

Am inteles de la radio (singura sursa de informare oficiala) ca zilele acestea MiticaLand e in mare sarbatoare, ca se implinesc milioane de ani de cand ciobanu Bucur a cotropit Codrii Vlasiei, aciuindu-se pe malurile Dambovitei ce frumos curgatoare si limpede ca cristalu si ca muncipalitatea s-a apucat de suflecat manecile camesilor, lunad ce coarne berbecutu lui Bucur cel urat mirositor si murdar, incercad din rasputeri sa faca curatenie in “centrul istoric”. Despre vesnicul santier din centrul orasului meu natal pot sa am doar cuvinte de lauda, terase, tarase, terase, pipitze, pipitze, pipitze, galagie, galagie, galagie, moloz, moloz, moloz si in rest frumos.
De ce oare numai de sarbatori campenesti mai marii urbei se trezesc la realitatea in care ne trambalam din nord in sud si din est la vest? Un pic de continuitate?? ce ziceti, ne-ar strica? un pic de atitudine??? hmmm.
Aseara m-am intalnit cu prieteni minunati si am pasit in ultra vestitul si inegalabilul Han al lui Manuc pentru prima data, dupe aproape 4 decenii de Mitic redutabil si respectabil. Armonia dintre anii de glorie ai hanilui si zilele in care traiesc e starsa. Nu-i bai. Poate nu voi mai ajunge acolo.
Am comparat centrul Mitic cu centrul Sibiului ca un carcotas vehement si parca-parca acolo e mai asezat, mai la locul lui. Pe strazile inguste din citadela lui Mitica e asa o aglomerare de de toate, inghesuiala, zgomot (bine ca nu e muzica la fiecare terasa ca iesam rupt de urechi) ca nu stii ce sa faci, sa fugi care incotro, ca uiti de el, sa ce? Unde e protectia civila? Un mic cutremur mai simtitor si mor oamenii pe capete nu de daramaturi ci calcandu-se in picioare pt ca nu au pe unde fugi.
In urma cu 4-5 ani, un amic din tara lui Obama mi-a zis la plecare, dupa 5 zile petrecute impreuna in tarisoara mea ca “All Romania is under construction”
Am asa un sentiment ca nu s-a terminat, deocamdata, nimic din 1980 pana acum.
Ce ar fi ca de ziua nationala sa se termine santierele incepute, ce-ar fi ca de ziua bucurestilor sa se termine cu strazile desfundate si cu maldarele de moloz prin care iti cureti pantofii ce curatenie, ce-ar fi ca de ziua nationala sa se termine podul de la Chitila…ce-ar fi?

cdmitroi-cu diverse mici nemultumiri.

Drumul Regelui

cdmitroi — Tue, 13 Sep 2011 21:04:38 +0000

E posibil ca jumatate din burg sa fi aflat deja ca in acest inceput de saptamana am petrecut cei mai frumosi kilometrii la volanul unui autoturism. Am fost cu un bun prieten pe Drumul Regelui, caruia i se mai spune si Trasnalpina. Un pic de jurnal de bord nu strica niciodata asa ca haide sa haidem.
Am plecat dimineata cerul luminat de soare, cu cerul albastru si plin de lumina din satul natal al mamei, Apoldu de Jos-jud. Sibiu catre Sebes si de acolo am urmat drumul spre Sugag. Un drum minunat pe curba de nivel, prin padure verde-rosie-aramie, cuprinsa deja de venirea lui septembrie, cu curbe dulci si line iar dupa Sugag incepe un urcus usor spre Obarsia Lotrului. Nu pot sa spun prea multe despre timpul parcurs pentru ca nu ma grabea nimeni si oricum nu imi pasa. Soarele urcase mult pe cer cand am ajuns la Obarsia Lotrului, loc de unde am intrat timid si plin de curiozitate, pe drumul ce avea sa ma lase fara cuvinte coeerente timp de ceva ore. Incepe urcusul prin padure ca ma apoi sa ajung in alpinul de la 2000m deschizand ochilor privelisti de care nu m-as fi saturat niciodata. Prima oprire am facut-o pe un platou imens de unde frumosul lui Dumnezeu ti se arata la fiecare foton de lumina ce iti patrunde in retina (hai ca suna tehnic) frumusetea Creatiei, apoi am urmat drumul ce serpuieste printre vai, varfuri si stanci pana la punctul maxim de altitudine de cca 2200m. Fara cuvinte.
Am urmat drumul pana in statunea de iarna Ranca unde dupa o pauza de 30min (am lasat cauciucurile sa capete o temperatura optima) am intors utilajul si iar spre inaltimi, iar spre frumos, iar spre fericire, iar spre liniste, mai aproape de soare, mai aproape de Dumnezeu. Ce am simtit nu stiu a spune, e greu de descris.
Odata ajunsi in punctul maxim al drumului am petrecut acolo 10 min cu mine, cu soarle, cu iarba, cu muntele, cu linistea. MINUNAT.
Drumul a coborat apoi incetisor spre Obarsia Lotrului unde am capatat un pranz deosebit cu pastrav proaspat si o bine meritata cafea, diluata mai tot timpul cu multa apa.
Nu vreau si nu e cazul sa scriu aici de starea drumului, de conditiile din Ranca si de statistici de genul numar de masini-viteza de deplasare, cred ca e suficient de mentionat doar altitudinea, nu stiu de ce dar merita .
Merita vazut, merita plimbat pe acest drum. Dupa ce in urma cu 1 luna am traversat Fagarasii prin Balea, acum, acest drum mi se pare de departe cel mai frumos drum pe care am mers vreodata, deocamdata.

Recomand cu drag, oricui vrea sa aiba acesta experienta. Detalii de acces si stare drum gasiti pe google fara probleme.
Drum bun!
Un pictorial….

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

cdmitroi-cel-ce-merge-pe-drumul-Regelui

Leapșa de dimineața

cdmitroi — Tue, 13 Sep 2011 04:22:10 +0000

Pricopsit ca de obicei de Rontziki cu o leapșă, mă apuc de dat explicații.
Dimineața e un început. Îmi place să aștept să răsară soarele, să îl primesc cum se cuvine, cu brațele deschise și unde mai pui că ai o zi întreagă în față, ziua e minunată, plină de frumos, ziua vezi, ziua e lumină, ziua e plina de fericire. De câte ori mă trezesc după ce răsare soarele nu am timp de nimic, când îl aștept, e altceva.
De cînd mă știu nu am înțeles de ce trebuie să dormi dimineața până în miezul zilei. de când mă știu mă trezesc odată cu soarele și mi-e bine. Mai mult, nu aș schimba nimic din astea.
Am pierdut multe nopți și la orice oră m-aș fi culcat, la răsărit eram în picioare și la apus făceam nani neîntors. Așa se întâmplă și azi.
Rețeta e simplă, să dormi când nu e soarele pe cer.
Hai să dau și un exemplu recent. Plecat la drum, cu soarele răsărind în suflet am avut o zi intreagă la dispoziție să stau eu cu mine în brațele munților, nu m-a grăbit nimeni și nimic, a avut la dispoziție toată ziua să stau la 2000m să respir soare, să umplu ochii cu frumusețe.
I-a dacilea o melodie minunată.

www.youtube.com/watch?v=5ezl2RGAzUU

ZI=SOARE=LUMINĂ=VIAȚĂ

cdmitroi-matinalul

Despre judecată

cdmitroi — Fri, 02 Sep 2011 04:50:12 +0000

Despre dragoste şi iubire în diverse forme de manifestare, oamenii vorbesc şi vor vorbi mereu, ca să nu mai zic că vorbesc de meleoane de ani şi nu de alta, dar inima şi mintea se distrează de minune. Posibil să nu vorbesc acum despre dragostea şi iubirea pe care Dumnezeu o are pentru om (dar nu garantez asta) ci de dragostea şi iubirea pe care oamenii o au pentru oameni, caci despre dragostea şi iubirea pentru Dumnezeu e complicat să explic câtă dragoste şi iubire am eu, mai mult, câtă dragoste şi iubire are fiecare om, în felul lui, pentru Creator, cu toate că în această dragoste şi iubire găsim cheia Fericirilor. Să revenim. Oamenii au fost, sunt şi vor fi învăţaţi să iubeasca necondiţionat pe oameni, dar din păcate, acest lucru s-a dovedit că este aproape imposibil. Este oare atât de greu să iubim oamenii? Cred că întreaga omenire ştie că iubirea de apoape e cheia dragostei. Aşa cum spunea Steinhard în cartea Dăruind vei dobândi, trebuie să oferi necondiţionat ceea ce nu ai şi aşa vei căpăta şi tu. Oamneii de fapt nu se iubesc pe sine, uită de ei şi nu se acceptă ca fiind o parte a întregului din care face parte, ci încearcă să iubească mai repede pe cel de lânga el pentru a fugii de responsabilitatea iubirii de sine care se manifesta prin diversele fapte şi vorbe pe care le exercita în decursul vieţii, nepregatindu-se astfel pentru urmatoarele sale experienţe, ajungând mereu să o ia de la capăt, mereu nepregătit să primească Darul care a fost oferit cu o singură condiţie, să iubim. Acest Dar ne obliga să îl păstrăm şi să îl venerăm aşa cum venerăm ziua de naştere cu remarca, ca trebuie venerat cu fiecare inspir şi expir, la fiecare răsărit de soare, pentru că altfel nu am putea să ne bucuram de noi şi de cei de lânga noi. În clipa în care dispare această iubire, dispare orice altă iubire, se pierde în neant.
Dumnezeu ne spune în a doua poruncă a creştinismului să îl iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Deschiderea minţii noatre poate răspunde cum se face acest lucru şi nu în ultimul rând căutând Dreapta Măsura. Un proverb popular ne zice că ce ţie nu îţi place, altuia nu face! Ce simplu!
Oamenii moderni vorbesc de dragoste şi iubire, dau definiiţii pompoase, utilizând cuvinte alese şi elevate şi de multe ori nu reuşesc să spună mai nimic, fiindcă totul e atât de simplu, totul e în noi, dragostea e în noi, iubirea e în noi, noi am fost plămădiţi din dragoste şi iubire, suntem dragoste şi iubire. Am pierdut, încet-încet, esenţa, încercând să ne legăm de obiecte lumii ce ne înconjoară, părăsind pe Dumnezeu, legându-ne de născocirile minţii şi astfel am uitat ce e iubirea. Păunescu scria în poezia La limită:
La limita dintre viaţă şi moarte
………….
acolo unde vameşii
Nu caută omul de lucrurile
pe care le are asupra sa,
ci caută lucrurile
de omul
pe care îl au asupra lor….
Să evităm, deci-dară, să judecăm pe cel de lânga noi, pentru că nu suntem demni de judecată, pentru că nu poţi judeca un Dar, cam cum spune proverbul: calul de dar, nu se caută la dinţi. O bună prietenă spunea foarte frumos: “Mintea este instanţa condamnarii, inima este instanţa iertării… tot ceea ce condamnă mintea, inima iartă… de aceea, dacă nu coborâm mintea in inimă mai repede… devenim judecatorii lumii în loc de co-creatori la creaţia divina!; Sa nu ne transformam mintile in instante si gandurile in sentinte ci sa iubim frumos, iar daca nu iubim macar sa nu uram! Daca ne-ar intreba cineva care este primul pas pentru fi iubire am spune simplu: SA NU JUDECI! Asta ar trebui sa fie probabil PRIMA SI ULTIMA SI MAI ALES SINGURA dintre cele 10 legi divine, si poate ca aceasta si este… de fapt, dar inca nu ne-am dat seama, sau mai marii bisericilor acestei lumi nu au vrut ca noi sa stim prima si singura lege a iubirii… SA NU JUDECI!”

Dragostea şi iubirea sunt în noi, bine tipărite în ADN (taci că am dat-o pe ştiinţă) încă de la început, când era Cuvântul şi cu dragoste şi iubire am fost plămădiţi din Tatăl ceresc şi Mama Pământ.
Pentru a fi trebuie să iubim.

cdmitroi-cel-ce-vorbeşte-de-iubire

Credit fara nervi

cdmitroi — Tue, 30 Aug 2011 04:35:08 +0000

In genere, pe acest blog, eu nu am facut reclama nimanui. Au mai fost ceva bannere de sustinere, dar reclama nu stiu sa fi facut cum voi face astazi si o fac pentru ca exista in Ro companii si oameni care au de a face cu profesionalismul.
In urma cu ceva timp, din diverse motive voite ori ba, m-am trezit ca am nevoie de un credit pentru nevoi personale. Pierdut in nioanul de proceduri corporatiste, speriat si debusolat, am intrat sub aripa ocrotitoare a minunatilor oameni de la Kiwi Finance, specialisti in astfel de momente de cotitura. Hai sa vedem si sa povestesc cat de simplu e sa iei un credit de nevoi personale in numai o saptamana juma fara sa bati drumuri la 10 banci si sa te umpli de spume, hartii, pliante, fete plictisite.
1. Sun la Kiwi Finance, sunt programat la o intalnire.(ziua 1)
2. Mers, intalnit, plans pe umarul lor. (ziua 2)
3. Ei trimis la mine o lista de acte ce tre sa le procur eu, cum ar fi adeverinta de salariu, copie CI etc+ completat 1 formular pentru verificari, trimis scanat pe mail.(ziua 2)
4. Ei trimis la mine 2 propuneri de creditare, eu acceptat una.(ziua 3)
5. Eu dus la Kiwi Finance semnat pogon acte deja completate. Citit, semnat…asteptat.(ziua4)
6. Kiwi sunat la mine aprobat credit ales de mine(ziua 6)
7.Sunat la mine banca, programat semnare la banca.(ziua 7 )
8. Mers la banca semnat si dupa numai 10 zile m-am trezit dator cu o suma minunata (ziua 10)
Daca totusi urmarim implicarea directa a celor de la Kiwi Finance, ei s-au facut treaba in 3 zile, estul fiind timpi pierduti cu verificari, adeverinte si aprobari. sunt foarte tari, nu gluma.
Fara nervi, fara spume, fara programari inutile, fara teancuri de hartii pe masa sau pe scaune, fara comisioane, da, mai ales fara comisioane…toata treaba e in mainle celor de la Kiwi Finance. E minunat sa stii ca cineva lucreaza pentru tine fara sa iti ceara comision, fara sa te trezesti ca ai de platit cine stie ce taxe sau spagi si fara timp pierdut.
Le multumesc celor de la Kiwi pentru implicare, daruire si profesionalism.
Vrei un credit…raspunsul e simplu, suna la KIWI FINANCE.

cdmitroi-cel ce ia un credit in 10 zile.

Off-road nemtesc autohton

cdmitroi — Tue, 26 Jul 2011 09:36:56 +0000

Ghitati gresit de gipiesu cu satelit, au fost trimisi in mocirla padurii. Se mai intampla sa proptesti masina ori in balta, ori in rau dar iacata ca se poate sa fie indesta si in sleaul de noroi compus din glia patriei noastre amestecat cu multa apa.
Cel care a ajutat la aducerea masinii pe asfaltul pentru care a fost conceputa m-a zis ca e a 5-a masina scoasa in ultimele 3 zile.
Deci sa nu judecam.
A se observa in poza a 2 cum o caruta(stapana pe astfel de drumuri) a trecut fara nici o problema. Si avea un cal nu 200.

Incredibila biometrie

cdmitroi — Fri, 01 Jul 2011 11:12:56 +0000

Am inceput de 10 minute sa caut pe internetu romanesc sa gasesc un site cu informatii utile privind actele(si taxele, evident) necesare preschimbarii pasaportului. Ei bine, pe site-ul ministerului de interne esti de-a dreptul iritat de pasapoartele simple electronice (biometrice). Nu gasesc nicaieri (probabil o fi, dar eu nu am vazut in 3 secunde) ce acte sunt necesare acestei preschimbari (de nu i-o fi spus inlocuire nu stiu). Inteleg ca ma duc ca bizonu pieptanat in fata ghiseului si zic “tantiii, vreau si io un pasaport dala complicat triometric” si na poza, na amprenta, da cu batzu…hopa-hopa pashaporu.. Acu, ca tot veni vorba de biometrie si triometrie incep sa tremur de frica cu gandul ca voi fi luat prin surprindere de vreo asistenta (nu ca mi-ar parea rau) cu un mare ac (sau cleste) in mana incercand sa imi smunga 2-3 bucati de ADN sa ma biometrizeze la pasaportul simplu.
Prin urmare, ma voi deplasa eficient pana la cel mai apropriat chiosc de pasapoarte sa vaz ce vor aia de la mine, ce acte, ce ana-lize tre sa mai scot din mine, sa obtin si io in regim de urgenta la 20 de zile un triometric dala simplu.
Ma tot gandesc, cum e pasaportul complicat? Va cuprinde oare si ce-lulele mele sterm or sperm? Habar n-am, dar promit ca voi detalia aici tot ce am infaptuit in obtinerea pasaportului simplu biometric europeanao-damboviteano-danubiano-pontic romanesc si cate mostre de ADN+ARN am lasat pacolo. Chiar, saliva contine ADN si ARN???
Doamne tine-ma!!

cdmitroi - (hai ca am exagerat un pic)

update 1: am gasit info, cum ca, tre sa merg personal cu cartea de identitate in mana(cica nu poti delega si degetele pentru amprenta), cu pasaportu vechi si cu nenumarate taxe de vreo 300 lei daia noi (roni cum ii mai spun altii sau chiar romi) la taraba de pasapoarte. Luni facem incursiune in necunoscut, ca in absolut am factu-o dimineata, cautand informatii.

Vama Veche

cdmitroi — Mon, 27 Jun 2011 09:56:08 +0000

Ohh da. Povestea despre cum am ajuns eu in Vama Veche e simpla. Initial la acest sfârşit de săptămână plănuisem să mă duc la munte, acolo unde sufletul meu s-a născut în urmă cu 20 de ani, dar frumoşii mei prieteni de o viaţă m-au deturnat.
În munte mi-am găsit mereu liniştea şi puterea de a lupta cu răul din mine, cu complexele şi frustrările mele. Mereu am refuzat marea şi nu am ştiu de ce până astăzi. Nu credeam că poate exista atâta multumire şi linişte pe malul mării. Mereu am fost la mare cu bilet sindicalist la otele comuniste pline de igrasie. De câte ori mergeam la mare eram iritat de opulism, mitocănism, piţipoance şi de muzică mizerabilă.
Am ajuns pe malurile marii cu niste oameni minunaţi care au explicat cu e cu Vama Veche, precum unui novice: ”Dacă nu ştii, ţi-aş arăta/Din bob în bob amorul(Vama),/ Ci numai nu te mânia,/Ci stai cu binişorul.” M-am lăsat purtat de val şi am trăit minunate clipe întins pe nisip, privind valurile cum muşcă din mal, zgomotos şi ferm. Spiritul de libertate ce domneşte în Vama m-au incantat, atmosfera asemena….e o insula libara unde poti sa uiti de tine, unde poti sa uiti de orice…
M-am intors obosit, cu pielea arsa cu nisipul in ureche si cu gandul sa ma reintorc acolo ori de cate ori se va ivi ocazia.

Iacată şi nişte poze. mai am câteva…le expunem peste 4-5 zile.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

cdmitroi-cel-ce-revine-in-vama-veche

E…varza

cdmitroi — Sat, 15 Jan 2011 12:41:14 +0000

Lume lume!!! Am fost in e varza.
Am trait 4 ore de frumusete, de muzica si voie buna cu oameni pe care i-am cunoscut in urma cu 16-19 ani.
Am cantat cantece de munte, de veselie si de voie buna alaturi de Viezure, Stalp, Plop, Claudiu, Mirela si Victor, cu prieteni dragi cu care am petrecut cele mai frumoase momente ale adolescentei.
Multumesc mult lui Viezure, Stalp, Claudiu, Victor, Mirela, Andrei, Octavian, Vlad pentru frumoasa seara ce am traito.
E destul de greau ca dupa atatia ani sa reunesti gasti intregi de oameni.
Imi pare nespus de rau ca nu am reusit sa ma rup de tracul primei vizite in e-varza si nu am reusit sa stau la masa unde Stalp si Viezure cantau minunat.
Promit ca ma reintorc in e-varza numai pentru a sta la masa cu frumosii prieteni din anii ’90 cand colindam prin munti.
Vinerea viitoare iau si chitara
Despre locatie in articolele urmatoare.

cdmitroi-cel-care-revine-in-evarza