Am tot scris de viața asta virtuală și acu am gasit pe blogul Liei Rebela o amărâtă de leapșă care descoase încet-încet personaitatea cdmitroiască. În genere nu mă ascund virtual drept pentru care purced la execuția lepșei.

Cât din viața personală expui scriind un blog?
Destul cât să nu îmi pun sufletul pe tavă. Scriu și disper despre ce vad, ce aud, fiind un pererist din născare, un huduit de bizoni….

Cu ce îți dăunează blogul?
Câteodată îmi omoară timpul, dar fiind conștient de chestiunea asta, mă implic pe blogăreală atât cât trebuie. (ce vrăjală Wink )

Cu ce te ajută blogul?
 Inițial a fost motiv de exercițiu, un mod de exprimare, apoi, încet-încet m-a ajutat să descopăr oameni deosebiți, oameni frumoşi, cu bune şi cu rele, care au păreri, oameni care trăiesc în această perioada pe fața pământului.

Ce reacții permiți?
În princip accept orice fel de reacție, ascult orice  părere. Numa cu injuriile am ceva probleme, jignirile mitocănești le dezaprob și urasc anonimii.

Care ți-e rutina de blogger?
 Deschid blogu, văd cine a comentat la porcăriile mele de articole, răspund la comentatii, apoi intru în admin, șterg spamurile, mă uit la rating, revin la pagina principală, iau blogrollu la click-uit și în cca 10 min văd ce s-a mai întamplat și gata.. Dacă îmi atrage atenția vreu articol (post) citesc, comentez, etc. Când sunt plin de spume mai scriu pacilea una-alta…..
Am grijă ca lunea să scriu o poezie. În general, poeziile sunt ăn fața unor cântece pe care, cândva le-am cântat, incitat de frenezia pubetații și a adolescenței.
Să nu existe confuzii, dau leapșa asta următorilor stimabili și stimabile: Escu, Lutic, Unguru, Lia cu motor, Colorata Hime, pusnicului Bogdanic și Copilei. Am vazut ca Rontziki a fost nominalizata, prin urmare, o iert.

cdmitroi-lepșar de blog disperat.