2010
02.15
02.15
In poezie | Tags: Credinta, dragoste, Dumnezeu, februarie, iarna, personal, poezie, sperante
În vremuri de odinioară, mă tot chinuia talentu să scriu poezii. Iacătă încă una.(de sezon) .
A fost scrisă exact acu 16 ani. De atunci până acu nu știu câte s-au schimbat.
Februarie.
E iarnă. Februarie.
Sunt vesel-trist pe stradă,
Doi ochii cu greu o să mă vadă….
Februarie.
E ger. Februarie.
E pasul doi din orice an,
Trăiesc şi totul e în van….
Februarie.
E frig. Februarie.
Mă răscoleşte din adâncuri
Iar nopţile se strâng mănunchiuri..
Februarie.
E bine. Februarie.
E luna rece ce domneşte,
Ceru-ngheţat şi ziua creşte….
Februarie.
cdmitroi-150219942315
10 Responses.
Most people ignore most poetry
because
most poetry ignores most people.
Adrian Mitchell
Bine domne, voi scrie o poezie vrumoasa pentru bogdanic, escu, lia, lia cu motor…etc, incercand sa ii cuprind pe toti blogarii din blogroll. E bine asa?
o lacrima de emotie s-a prelins pe obraz,
inca putin si cadeam in extaz !
uimit cazut-am dar,
incercand sa asociez versurile cu poza din avatar.
plin de emotie si extaz
iti multumesc, in orice caz
eu sper ca versu ti-a placut
asa urat cum e facut.
cred ca ai inteles pe dos
)
versul e chiar frumos !
dar nu mi te imaginam poet
luandu-ma dupa portret.
dar aparentele sunt inselatoare;
gand bun iti doresc si la mai mare !
am inteles perfect ce zici
mercic de aprecieri
Ahhhaaaa, acu’ 16 ani era disperare si acu’ e marea disperare. Il prefer pe Minulescu…
Ar fi culmea sa ma preferi pe mine in locul lui Minulescu. Nu e loc de comparetie.
Între poeţi, între versuri de suflet şi între suflete, în general, pur şi simplu nu e loc de comparaţie
mercic, frumos comment