Mai de ună zi, am gasit o poezie scrisă în urmă cu 11 ani. Poate o să vă placă.

Prezentul viitor

Mizerii prin pământ. Se-ngroapă
Decenii de sperante spulberate,
Nu mai există muntele cu apă
Plini de păcate, plini de păcate.

Se spulberă secunda următoare,
Se stinge răsăritu-n orizont
Și iata iarna viitoare
Cum se ivește pe stâncile de mont.

Se duce-n haos Universul negru
Apune-n spate luna rece,
ÃŽncepe-n lume-un dans funebru
Și steaua răsărinta-n ceruri, trece.

Miresma florilor se duce-n valuri
În inimă merg sufletele-n van
Ce poate fi în crivățul din gânduri?
Ce secol, ce mileniu sau ce an?

cdmitroi-poetul ambulant