Trecură sărbătorile de Crăciun şi dezmăţul de la Revelion. Abia ne-am revenit după atâta agitaţie şi numa bine începe alta. Valăntaisdei. Păi da, cum să nu, este singura zi din an cand ei, îndrăgostiţii tre să îşi demonstreze unu altuia minunăţie de iubire. Nu stiu cum se face, dar parcă am asimilat cele mai tâmpite şi inepte obiceiuri de la fraţii noştrii americani. Nu ne-am apucat să luăm aminte cum respectă ei munca, cât sunt de uniti la necaz…nu, noi e deştepti, ce ne trebuie nouă atitudine, nu, noi vrem iubire, haidem dară să ne iubim de Valăntaisdei şi să vedeţi ce bine ne va merge tot anu, aşa, îndrăgostiţi lulea.
E posibil să fim tot anu îndrăgostiţi dacă de ziua lu Vălică ne dăm de ceasu morţii să arătam la televizor cât de mult iubim noi?  M-aş mira.
După Vălică vine şi Dragobetele autohton, plin şi el de nenumărate şi neţărmuite senzaţii de dragoste dâmboviţeană.
Marchetingu ăsta ce poa să facă…

cdmitroi-neîndrăgostitu-de-Valăntaisdei